Taina după Dan Puric

.. este conceptul central al omeniei şi al creştinismului românesc(răsăritean). De unde şi aterizarea naturală a creştinismului pe aceste locuri. Taina înseamnă respectarea intimităţii, a unicităţii fiecărui om, înseamnă grija faţă de celălalt. În vremea lui Machiavelli, Neagoe Basarab observa: la început este tăcerea care înseamnă oprire, urmează umilinţa, plângerea, frica, smerenia. Şi floarea: dragostea de oameni. Nu e nici obligatoriu, nici facultativ; nu se dezbate. Este. Nu e reţetă, nu se poate măsura, inchizitoria. Nu te poti sprijini pe ţapi ideologici. Hamlet e condamnat la a fi sau a nu fi. Don Quijote înseamnă "poţi fi". Maeştrii nu te imbie să-i fetişizezi. În esenţă sunt deconstructivi, îţi dau o stare de spirit de la care poţi construi curat. Ei respectă taina(unii ii zic paradox).

Mă bucur foarte că, iată, pe lângă "succesurile" circotecii cotidiene, apar în public mărturisitori. Ceva se întâmplă. Tot în perioada asta am aflat că un tânăr regizor va filma o trilogie în memoria rezistenţei armate din Făgăraş. Filmul românesc are ce spune. Extraordinara tinereţe. Taină.


PS (23 aprilie 2010)

Simt nevoia să completez peste timp cele scrise mai sus. Cu o “taină” îmbogăţită după câteva din învăţăturile părintelui Arsenie Papacioc.

Papacioc pentru că, după propria mărturie, tatăl bunicului său a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei, şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: “Popa cu cioc” - Papacioc. Arsenie, poate de la “creştinismul cu foc” pe care îl iradiază chiar şi ca nonagenar.

Părintele Arsenie ne învaţă că o conştiinţă drept-creştină este extrem de "pozitivă", cultivând Viaţa; este orientată spre Adevărul personal: cine(nu ce - alde raţionalism) este Adevărul? Întrupare şi nu abstracţiune.

Noi avem datoria să păstrăm Adevărul, cum se spune, cu sabia duhului în mână. De aceea şi Sfântul apostol Pavel este pictat în icoană cu sabia. El era habotnic? Adevărul este apărat cu sânge. Îşi face loc cu sabia cuvântului. Spune Sfântul Pimen: “O dată rabzi, a doua oară rabzi, a treia fă-te sabie.[…] A apăra Adevărul însemnă să fii un erou al Adevărului. Altfel ar însemna să ne tremure mâna pe sabia Adevărului – nicio Biruinţă nu se face cu mâna tremurând.[…] Dragostea iartă totul, dar se bucură numai de Adevăr; “Iubirea şi Adevărul sunt deofiinţă”.

“Creştinism cu foc” – fără compromis, fără tergiversare (putem zice oare creştinism zen?!): “Vă mai spun ceva; fiţi atenţi la secundă, la fiecare secundă! O secundă, o biată secundă, la care nici nu suntem atenţi, şi mântuirea poate fi pierdută! UN MOMENT E FOARTE IMPORTANT DACĂ ŞTII SĂ-L TRAIEŞTI. Deci trăieşti momentul ca să repari trecutul şi să caştigi viitorul! Nu vă gândiţi ce va fi. Lasaţi viitorul să-şi rezolve singur problemele! Tu trăieşte momentul ăsta cum trebuie şi lasă în seama lui Dumnezeu viaţa ta.”. Cum spune şi titlul cărţii: “Veşnicia ascunsă într-o clipă”, o definiţie care cred ca i-ar putea “împăca” chiar şi pe “părinţii” Zen-ului.