Citez din revista "Dilematica", apărută în aprilie, a.c.:
... Îmi mîngîiam trupul. În mod confuz aveam senzaţia, făcînd asta în aşteptarea unei mângâieri fără identitate precisă, că ceva nu e in regulă. Şi totuşi, mi se părea firesc să-mi explorez trupul, iar prefirarea degetelor peste el îmi apărea simultan ca fiind o laudă şi o descoperire a lui. E limpede că îl plăceam.[...]Am devenit propriul meu voyeur. Îl iubeam tot mai mult cu fiecare adâncire în oglindă. (Gabriel Liiceanu, "Scrisori către fiul meu", Humanitas)
Scrisori către fiul pe care l-a părăsit cât incă fiul Aurorei Liiceanu (redau mărturia ei) nu văzuse lumina zilei. Bravos geniu al venitorelui naţionale! Carevasăzică ... citez din discipoli:
Un conducător-seducător are o uriaşa responsabilitate: el răspunde în faţa celorlalţi pentru felul în care-şi foloseşte lumina interioară şi carisma şi pentru drumul pe care îi duce pe ceilalţi.("Role model", Gabriel Liiceanu - Conducătorul seducător, de Daniela Oancea în jurnalul de "leadership" "Cariere")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu