Nu mă interesează rasa ta ...

cât gradul în care îţi ASUMI "pământul de sub picioare". Şi prin "pământul de sub picioare" înţeleg orice treabă în care te afli, proiectată pe termen lung. Graniţele -s libere. Dacă într-adevăr nu-ţi place aici, nu te ţine nimeni să te duci dincolo. Văzurăm - nu numai din citite - şi cazul bancherului american care se refugie la mănăstirea Oaşa: ăla, prin asumare, poate fi mai român decât 10 rude de-ale mele (caz ipotetic) care se fandosesc de civilizaţie transatlantică. Asta cu "nu ne-am născut în locul potrivit... Da nu`i nimic, sunt consolat de mic"... Domnule, purceaua e moartă în coteţ, cine te împiedică să îţi alegi alt loc, e timpul să nu mai fii "consolat de mic", că să scursă dămult toată dulcegăria din gogoaşă.

Nu ne putem handicapa de tradiţiile benefice - mă refer la acea dospire cumsecade şi statornică de-a lungul secolelor. Şi nici nu putem să nu dăm pălăria jos în faţa unora care, deşi au venit mai târziu pe acest pământ, şi-au asumat românitatea. Un alt exemplu remarcabil (afară de cel al bancherului ortodoxit româneşte... sunt foarte multe), este Nicolae Steinhardt, parte integrantă a culturii româneşti care va să rămână. Monahul Steinhardt era căutat la Rohia in miez de noapte de confraţi evrei, ca să fie întrebat: "Cum se simte la ora asta...", răspunsul fiind "împlinit, renăscut ...". Tatăl lui S., care fusese coleg de facultate cu Albert Einstein, i-a spus fiului înainte să fie luat în temniţa comunistă: "Să nu fii jidan fricos şi să te caci în pantaloni!". Păi!

Mai e şi "chestiunea" ţigănească şi aici "atac" "problema" denumirii. Nu le pot zice romi, ca să nu-i iau la grămadă cu românii, în lumea asta a prescurtărilor, al cărui "fan" sunt uneori chiar şi eu. Ţigani, gitani, gipsy ... li se spune de secole, peste mări şi ţări. Să nu se înţeleagă că am ceva împotriva autodenumirii lor cum vor, dacă chiar ţin la asta. Mai clar: trăieşti pe teritoriul României şi îmi vorbeşti mie, ca majoritar, româneşte, atunci îţi zic român... dacă nu protestezi. Dacă ţii foarte mult să-ţi spun rom, ţie unul nu-ţi spun nici aşa, nici aşa, zic "domnu'", "dvs" etc. De ce atăta caragaţă? Aşa mi se pare că respect Adevărul de deasupra mea/desubtul meu.

Un fapt tragicomic: pe wikipedia, la capitolul "Personalităţi de etnie romă sau cu origini rome în România" apare Anton Pann; mă duc pe pagina lui Anton Pann: "de origine aromân". Mă uit la figură (cine zice că nu recunoaşte anumite (urme de) trasături ţigăneşti pe figură, face pe prostu'), la texte... hai domne ca nu vine din cultura aceea. Nu e acea "matrice stilistică"... nu că aş desconsidera cumva din start trasăturile ţigăneşti. Mai umbla un zvon că Leonardo Da Vinci ar fi fost evreu... hai domne că nu a croit diaspora evreiască Renaşterea (nu că aş îmbrăţişa-o total... unii spun, şi nu poţi să-i contrazici categoric, că după Renaştere a venit Iluminismul, Revoluţia franceză şi apoi comunismul, ca expresie cea mai înaltă a ruperii de religie, tradiţie, omului nou, "eliberat" etc). Cum aş putea reacţiona ca un prost (i.e. fără mijloace intelectuale)? Dând geopolitică din top (cheia lumii e la mine... frăţioare): ca si ţiganii, evreii -s o rasă migratoare mercantilă, care, între alte comerţuri care să-i facă heghemonici, încearcă să facă caz excesiv desuferinţa/handicapu' rasei asuprite/holocaustul în tramvaiu' 41/la UE/simpozioane etc, unii mai 'telectual, alţii mai puţin, substratul "afacerii" fiind acelaşi. Această generalizare ar fi o întruchipare concretă a zicalei: "prostul nu e prost destul, până nu e şi fudul". Ar fi o aroganţă/suficienţă fără rest. Aş fi la fel de tragicomic ca şi complexele de inferioritate (sau "superioritate") ale unor minoritari/majoritari. Doamne fereşte!

Azi am avut o "întâmplare" mai puţin obişnuită. Era a doua oară când, ieşind de la un magazin Dedeman, am fost abordat să cumpăr la preţ mic nişte "supertelefoane" mobile. Eram cu galerii de perdea de 3m, pierdusem deja un tramvai, că se moşmondise unul în faţa mea, şi-mi vin 2 ţigani cam de statura mea cu "supertelefoanele": "am două... ". Am tranşat, imi cer scuze pentru limbajul neacademic: "mă cac în ele!". "Cum?! ... în telefoanele mele?!/ Le-ai produs tu?/ Da, eu le-am produs./ Ce conţin?" ... moment în care un ţigan se dă mai la o parte, dar ăsta cu clonţu' se montează agresiv cap în cap cu mine, repetând a cafteală: "Cum?! ... în telefoanele mele?!". "Da, mă cac în telefoanele pe care nu le-ai produs tu", zic şi eu simţind că, dacă sare sa mă atingă, va trebui să mă dezlănţui. Dar... se dă şi ţiganul ăsta la o parte şi, anulăm posibilul "show" de pe caldarâm. Iarăşi, talmeş-balmeş, se poate zice: ee ... ăsta tot are "boală" pe "alogeni". Perfect fals. Am "boală" pe cârdăşiile schizofrenice - trei să fii cam schizofrenic să te dai apărător al umanităţii, României, dar să încerci să profiţi de "fidelitatea" găştii sau de impresionabilitatea unora. În plus, nu aş lua nimic la preţ foarte convenabil de la "intermediari" de felul ăsta. De ce să contribui la propagarea mucegaiului?! De ce să cochetez şi eu cu schizofrenia?! Cu muşchii mici, cu sărăcia mai ales a interiorului?! De ce să mă trag la fund?! "Oropsitul" poet Mircea Dinescu filozofa "viaţa in România e ca un păr din c..: scurtă şi plină de c...t". I se poate răspunde (retoric şi principial), în legătură şi cu alte apariţii picante si pleiboistice ale dânsului, cu o parafrază după o zicere populară: "Dracul e prostia, fiind localizat in c.r.l prostului".

Am dat un exemplu benefic cu Steinhardt, dacă nu dau exemple de la alte etnii, se va crede că am ceva cu ele. Nu de asta voi mai da câteva exemple, ci ca să articulez cât oi putea de expresiv legătura interioară, i.e. în favoarea tratării (cât mi-oi putea permite de) inte-lectuale a subiectului asumării locului în care te-ai aşezat. Dezvolt anteriorul "perfect fals" în priveşte ce "boala pe alogeni": dacă ei se asumă ca români, nu numai că-s gata să îi consider aşa. Despre Adrian Pintea, interpretul memorabil al lui Iancu Jianu, unii spun că era de origine romă, alţii, "români verzi", că avea mai mult "sânge românesc", alţii, ceva mai de la sud, că se poate ca Iancu Jianu să fi fost arnăut (albanez... nişte traci mai sălbatici şi ăştia)... şi uite aşa bănănărim în păr coclaurile. Io spun ce (îmi) e Adrian Pintea după ce a făcut: a fost un român în faţa căruia îmi scot pălăria. Iar, în ce-l priveşte pe Iancu Jianu, chiar dacă, prin absurd (vezi şi wikipedia), ar fi fost cu furluatul, contează mai mult cum a rămas el în etos-ul popular - e drept că m-am bucurat să aflu că a fost un fel de Tudor Vladimirescu.

"Chestiunea" ungurească are şi ea specificul ei. L-as aminti pe Bela Bartok cu viul si prolificul său interes pentru România şi Balcani. Si le-aş pune ungurilor o întrebare nu neapărat retorică: chiar aţi vrea, dacă aţi putea, să rupeţi o bucată din Transilvania şi să vă uniţi cu Ungaria? Chiar nu vedeţi că PUTEŢI avea un specific mai tare decât uneori "plicticoasa" Ungarie - poate vă aduceţi aminte că v-am salvat de la comunismul în care vă aruncară-ţi pe la 1919 (interesant Dumnezeu a avut acest Bela Kun), poate vă aduceţi aminte de Alexandru Moghioroş şi de alţi pionieri PCR? Sunteţi într-un spaţiu unde se intretaie lumi şi civilizaţii... într-o sinteză specifică (românească)... din care faceţi parte. Un coleg de armată maghiar, acum doctor în matematici, îmi spunea că limba română l-a ajutat foarte mult să înţeleagă limba franceză, engleză... Şi se semna cu "prietenul tău...". Domne, curajul (iară nu aroganţa), inteligenţa şi frumuseţea nu au graniţe. Ca şi asumarea.

Putem da un exemplu recent din fotbal. Aseară am fost reţinut în faţa televizorului de meciul din Giuleşti al României cu Bosnia. În general, de câţiva ani, consider că n-am ce mă uita la "tractorişti" şi nici la ştirile cu nevestele/gagicile lor. Dar aseară am stat plăcut surprins de meci, dar şi de interview-uri (pun în paranteză unele "patinaje" ale prezentatorilor gurnalişti). Devenisem fan Răzvan Lucescu. Ca să aflu a doua zi ca a lăsat naţionala pentru Rapid... Măi, tu nu meritai naţionala! Ce dacă fac gălăgie mare o gramadă de bagabonţi din media sau de pe lângă?! Tatăl Mircea Lucescu îl sfătuise să plece la un club din altă ţară, că aici îl urmăresc să i-o coacă unii - hai să plecăm toţi valoroşii, că o să aibă cine să se bucure de minunea asta de ţară! Dar voi nu datoraţi României ceea ce sunteţi? Nu mai e România rentabilă?! Un descendent de emigrant irlandez ca J.F.Kenedy, în anii '60 zicea : “Nu te întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară”. Că tot observa un comentator după interviul luat lui R. Lucescu, "filozofia", dar şi analiticitatea de peste noapte a demisionatului de la cârma naţionalei de fotbal. Haide de! Putem avea asimptote de la unii care chiar au năzuit în Duh. Ruşine lui, ca şi lui Boloni, care a făcut ceva similar! Mi-ar fi plăcut să vă consider români, dar în definiţia pe care o dau românului nu poate intra lăsatul naţionalei.

Mi-ar pare rău pentru oricine se dezintegrează în consumism, pentru oricine îşi pierde seva rădăcinilor. Asumarea/cultivarea spaţiului în care ai rădăcini (spirituale) o văd ca pe un fenomen natural. Fără aceste rădăcini nu suntem liberi, umblăm năuci, apatici, plicticoşi... rămâne doar comerţu' pre îmbuibare, neoanele. Mă bucur de acest pământ aşa cum cred că m-aş bucura de ţara Patagoniei, dacă aş alege să locuiesc, dacă m-aş fi născut acolo. Şi dacă eu, ca şi patagonezu' ne asumăm cu mândrie obârşia, "nu se întâlnesc două trufii, ci două demnităţi care se apreciază" (a zis aici bine Dan Puric). Câştigăm natural şi pe termen lung toţi. Cum zicea armeanu' care îi mai şi dedică piese lui Eliade şi Brâncuşi.

Dacă ţi-ai ales să stai/rămâi într-un stat, să-i fii/rămâi cetăţean, să-i vorbeşti limba oficială, îl poţi critica. Deşi eu, unul, nu cred în "biciuirea" tarelor şi cam atât - ba chiar consider dăunătoare această critică în exces - , cât în iniţiativa constructivă, eventual ca reacţie, pot admite că unii pot "doar" să critice. Dar, la modul general, a fi cetăţean al unei ţări (stând în ţară sau aflându-te departe de ţară) şi a face cetate în cetate sau a te declara "prea bun" pentru ţara asta... înseamnă că trebuie să renunţi la cetăţenia ţării: grăbeşte-te cu folos şi asumă-ţi meterezele spre care tinzi. Mi se pare o chestie de bun simţ. Ştiu, în viaţă nu e totdeauna aşa, dar cred că aceasta ar trebui să fie regula. Excepţiile sunt ca şi familiile de homosexuali: nişte anomalii. Dacă unii le-au legiferat înseamnă că au reuşit să facă din anomalie lege. Doamne fereşte!