Despre "răceală" - bun pretext pentru o dedicaţie "la nemurire"

Există o unică bucurie a matematicii care poate fi şi o regăsire. Zbânţuiala cotidiană, să îi zicem atât şi să nu mai intrăm în amănunte nenecesare, frecuşurile "de la natură" se pot topi şi la un foc rece. Să facem din când în când matematică pentru a ne regăsi pe noi, dar şi un anumit Rost, o anumită încredere în Frumos... pe care e păcat să le uiţi. Lumea sucită pe care (şi-)o creează unii prin aroganţă poate fi risipită matematic cu un maximum de eleganţă. Oricât de tare s-ar înverşuna "furia" umană sau s-ar insinua vreo "mizerie umană", adevărurile matematice nu se smintesc şi nu se pătează (mediatoarea tot la mijloc taie de-a dreptul). Un comentator altfel "înverşunat" din presa românească - nu sunt neapărat dintre fanii dânsului... a fi fan o văd şi ca pe o oarecare agresivitate/pretenţie nefirească - scria un articol: http://www.gandul.info/puterea-gandului/e-usor-sa-iei-5-la-matematica-la-bac-8412136. Articol care m-a mişcat şi prin forma de redactare (tehnologia electronică fiind aici "salvatoare"): parcă e o scrisoare de dragoste către infinit. Sau "la nemurire" cum se exprima impetuosul Rică Venturiano. Aş face şi observaţia că poate ar fi bine ca autorul să scrie mai des pe acest subiect, nu numai când "îl roagă redacţia".

Există şi răceala unei îngheţate servite într-un supermarket răcorit de frigidere. Sau la un Mac Donald. Mai mult de moft, din comoditate, fără prea mare tragere, să stăm şi noi la o masă, înţărcăm copilul să se joace pe "pajiştea" special amenajată, a la Disneyland, şi noi ne gândim ca ar trebui să mai încercăm să emigrăm in Canada "pentru o viaţă mai bună" (am preluat formula de succes în neviaţă, tot a la Disneyland, de la "Surprize, surprize"). Ce contrast! Dacă matematica, "limbaj universal", ne poate aduce aminte de infinit şi de Rost, creând o lume imaginară, dar vie, în Disneyland infinitul se sufocă în stas, depersonalizare, kitsch, plastice, dulcegărie şi "hormoral" (aş include în "Disneyland" şi desenele animate japoneze...).

E bine ca din când în când să facem matematică. Ne poate ajuta să înţelegem mai intim ceea ce un Arsenie Papacioc enunţa atât de fuzzy (tărâmul ivit in urma descoperirii matematice că prea bogata semnificaţie a unui "sistem" nu poate fi prinsă în "crispata" exprimare/logică binară) : "să trăieşti în pustie, în mijlocul lumii fiind". Unde foc interior sau fântână interioară sunt totuna. Acelaşi "ataşament detaşat" - tot Mihai Şora a găsit termenul de "desituare" ca traducere pentru termenul de "callback", concept "computer science" descoperit de Virgil Negoiţă, cibernetician, om de ştiinţă, dar şi scriitor şi filozof al culturii timpurilor noastre, revalorizator al "dogmelor" lui Lucian Blaga, termen care se referă la, într-o exprimare paradoxală a profesorului Grigore Moisil, un fel de "lasă-mă singur ca să mă gândesc la tine" - la care te poţi întoarce pentru a te regăsi.