Mutare

Voi continua, un pic altfel, aici. Şi încă,  un pic altfel, aici.

Despre speculă şi furăciune

Dacă consacraţii Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, adevăraţi intelectuali fanion ai vremurilor noastre, au scris cărţi (rezistenţa prin cultura dom'le), au oratorit în public "Despre îngeri",  "Despre limită" ş.a.m.d., îmi permit şi eu, cu exemplu lor în faţă, o mică investigaţie "Despre speculă şi furăciune" în ce priveşte prezenţa pe facebook a unei pagini numită Piaţa Universităţii (s-o prescurtăm la PU). Detectiv de găinari, puteţi spune. Şi io replic: întâmplarea cred că e reprezentativă (prototip) - are şi multi "fani" (pu-fani) - pt. multe alte furăciuni, sau, vorba d-lui Liiceanu, pt. multe alte"contractum sacramentum"-uri - vezi numa' ce zic petagogii. Nu, nu e greşeală de tipar, Petagogii. În plus e o întâmplare pe care am trăit-o.

Ce-i enervează pe unii "revoluţionari": am pus de două ori mesajul "Jos ăla, jos ălălalt, ăl de la putere, ăl din opoziţie etc... Şi sus, cine?" pe pagina PU  şi l-au şters. Mă gândeam că, dacă afuriseşti toată clasa politică, invoci dictatura (şi nu cred că vor f. mulţi asta). Poate am învăţat ceva din '89, că altfel, iar preiau puterea "tot ei" - trebuie să te gândeşti să optimizezi pe termen mai lung, nu numai să dărâmi. Revenind la mesajul pomenit mai sus, prima oară nu mă gândeam că vor şterge mesajul, a doua oară am 'print screen':

Pt. că eu chiar ţin la numele de Piaţa Universităţii, am obiectat şi altădată, într-un alt comentariu, pt. abţinerea de la înjurături şi alte vulgarităţi de neam prost pe PU. Ţi-ai găsit! Văd că a dispărut şi acel comentariu.

I-am mai lăsat un timp... încă nu eram sigur de ce bănuiam. Mai adunai o probă : întrebând simplu, direct: "Vrea cineva să dispară întreaga clasă politică?" :

Şi acest comentariu a fost şters. Păi da, nu poţi comenta pe pagina aia (PU) decât "cum trebuie".
Ce să faci cu postacii?!

PU mai şi declară: "Misiune: Sustinerea si construirea unei societati civile ADEVARATE IN ROMANIA!" Nu cumva e acea societate civilă "de calitate" a CeluiCareBeaŞampanieCuPoporul?! "Corijenţii" (faţă de autodeclarata misiune) se pricep la "stratageme". La sărăcia lor cu duhul ar fura şi numele / ideea (dacă ar şti de aşa ceva) de Piaţa Universităţii. Numai că nu să poache. Piaţa Universităţii nu depinde de nicio făcătură de-a lor, pe FB sau în altă parte. Hai pa, aşa-zisă PU, eşti o diversiune în care manevrează câţiva corijenţi ("păduchii în frunte" că-s cei mai flămânzi, recte determinaţi)! Cei care aderă la aşa ceva ar face bine să dea un mic test de limba română, de coerenţă (ceea ce uneori se vede cu adevărat numai în timp) şi de inteligenţă... s-ar mai elimina din lichele. Nu merge nene numa' cu forward-uri, emoticoane, like-uri şi limbaj de generaţia coc (kear, prescutryiee, bne yu etc).



P.S.

Sper să se prindă cât mai multă lume de hramul lor - cine crede că înscenez ceva poate încerca pe cont propriu. Vorba cu "păduchii în frunte" e bună. Evident, când nu există hărnicia igienei.

Citez un comentariu perspicace, deşi include un cuvânt buruienos (puternic totuşi ca sugestie),  comentariu apărut la un articol din ziarul "Gândul" pe tema evenimentelor din Piaţa Universităţii: "Bine că nu a apărut Dinescu cu Caramitru: Mircea, fă-te că lucrezi! Hai mai fă o labă!" (capitolul "Despre labă").

Nutresc convingerea că pot fi eficienţi şi pot strânge rândurile (şi nu neapărat într-o puzderie de grupuleţe anomice) şi românii onorabili nesastisiţi... poate mai vb. pe tema asta.

P.P.S.

Vezi numa':

 ... dacă eşti om dă PU like...

Ai-noştri-ca-brazii VS Lacrimi-şi-sfinţi

Să zic şi eu ceva în acest balamuc media... între noi fie vorba, declaraţia preşedintelui Antonescu: "Băsescu se dă ca nesimţitul cu sania, în timp ce oamenii mor", era mai eficientă dacă era spusă în timpul unei campanii de dezăpezire. Aşa, doar aruncând cu vorbe efervescente, riscă să îi fie întoarse. Mi-e să nu ajung să-mi fie lehamite să votez PNL-ul numai că e cel mai favorabil ideii de monarhie - parcă e cu mult prea mare ocolul. În calitatea, discernământul şi coerenţa oamenilor pe care îi cointeresează, dar, mai ales (că de la ei mai poţi avea pretenţia la ceva "mai logic"), în calitatea, discernământul şi coerenţa oamenilor care îl contestă, e "puterea" lui Băsescu & co. Am numit Băsescu & co. guvernul şi preşedinţia: o confirmă, dacă mai era cazul, mustrările aberante ale "distinsului" prim ministru către populaţie şi felicitările către organe... leneşa populaţie nici nu ştie codurile vremii... Parafrazându-l pe Petre Ţuţea, lirismul/sărăcia d-lui Băsescu e deocamdată suma noastră lirică, ca popor.

Când zic lirism am în vedere ceva total, de caracter, nu separ în oameni de acţiune, de ficţiune, de micţiune ş.a.m.d. Credibilitatea e primordială. Făţarnicii se pot înfrupta şi pot continua cu "platonisme", teorii, doctorate şi tratate, sau cu chestii simpatice, foarte pragmatice, uneori chiar cu un anume talent.  În mod firesc, credibilitatea anevoie şi-o pot recâştiga. Pur şi simplu, odată furluat, nu-ţi mai vine să-l crezi. Dar la noi se poate trece de la una la ailaltă după cum bate vântul - pentru că există suficient public care să-i aprecieze pe aceşti descurcăreţi. Pentru că, se pare, încă n-avem destui alţi "seducători" pe ecrane.

Nu ne place "politeţea demonstraţiei"... e prea "rece". Aşa se face că, e.g.,  Dinescu joacă încă din 89 rolul poetului revoluţionar dar şi chefliu (în cheia simbolică a "batalului umplut cu prepeliţe", izmeninidu-se că e "corijent la cele sfinte" şi că are "corajul" să "fluiere în biserică"), oricum sincer (chiar şi când o regretă pe Elena Udrea ca ministră); Pleşu a trecut prin toate combinaţiile politice şi îşi menţine statutul de, "nici aşa, nici altminteri", oracol... ca să pomenesc numai doi grei, pântecoşi nevoe mare. Ş-aşa se va tot învârti societatea în jurul lor până s-a închega ceva mai serios. Cel mai mare merit al lui Băsescu & co ar fi să aspire cât mai mulţi cu "înclinaţii", dar şi "revoluţionari" (acestora le-ar lua obiectul glojgăielii, teatrului ieftin din mass-media) şi să înteţească învârteala până la vertij - un comentariu interesant la o declaraţie idealistă a lui MRU într-o eminisiune de Iosif Sava era: "Capătă o funcţie în stat şi atunci te vei cunoaşte mai bine" - pentru ca apoi să îi ia cu dânsul ghem de la putere. Ghem over. Gândul ăsta e cel care m-a făcut să suport mai uşor realegerea lui Băsescu în 2009. Numai că, până la acest ipotetic "ghem over", mor oameni şi România e din ce în ce mai "drogată" şi, parcă, mai apatică. Totuşi trebuie să sperăm. Recenta Piaţă a Universităţii, cu toată amestecătura, eventual, regizarea ei, cu toată lipsa marilor "revoluţionari", actori, politicieni etc, Are ceva Viu. Cred că trebuie să ne facem curaj şi să ne canalizăm energia în jurul celor cărora le-a mai rămas ceva credibilitate. Cu atenţie, discernământ şi nuanţe. Să fim noi înşine credibili prin fapte - aici cred că e o miză corectă.

PS.
Şi ce-i şi mai trist e că, în vremurile astea, când unii mor îngheţaţi, C. Antonescu nici măcar nu regretă "calumea" promiscuitatea la care fost animator în acel "show păcătos". Ponta mi-a fost şobolănos-dizgraţios de când îl ştiu - nu m-am mirat de discursul lui "de excepţie" către "noua" putere. Politica dâmboviţeană să nu-şi dea aere, să nu se lamenteze, să lase balastul şi alte probleme "importante" şi să caute soluţii pentru monarhie: singura variantă onorabilă care a mai rămas. Sunt 30000 de oameni care au intrat în cauza facebook "REFERENDUM NATIONAL PT. TRANSFORMAREA ROMANIEI IN REGAT - ROMANIA MONARHIE CONSTITUTIONALA". Mai mult decât toate grupurile opoziţiei la un loc. Lumea românească, o arată şi unele evenimente din Piaţa Universităţii, nu e chiar atât de bătută în cap, de anesteziată. Să nu ne pierdem în mocirlă. Avem şi un tânăr prinţ: Nicolae. Îi găsesc imediat, peste tot, chiar şi pe blogurile unor tineri promonarhişti, pe "cinstiţii" Ion Iliescu, Elena Udrea ş.a. - tot un fel de buci deghizate (ideologice sau la înaintare... la fel de jenibile) - dar pe "băiatul ăsta" mai greu.
Văcsită trabă!

Ce m-a învățat Piața Universității

La început a fost doar o senzaţie fizică clară că aşa nu se mai poate. Picătura care a umplut paharul protestatarilor - mă refer în special la cei ieşiţi în stradă - a fost flituirea în direct, la TV, a specialistului Raed Arafat de către preşedintele-peste-tot-jucător Băsescu. Această culme a tupeului şi mitocăniei a fost cauza unor proteste ce păreau punctuale atât pe harta ţării cât şi ca revendicări.

Protestele s-au extins în toată ţara şi nu au putut fi rezolvate de rechemarea specialistului Arafat. S-a auzit parcă... un scârţâit de plăci tectonice, aducându-ne aminte de decembrie ‘89. Sigur, ca şi pentru atunci, diverşi pot spune că scânteia revoltei a fost regizată din exteriorul protestatarilor reali. Nu mă interesează să mă complic aiurea şi să uit că nicio revoltă nu poate însemna ceva fără un fond de nemulţumire legitim. Pe lângă ultraşi, vuvuzele şi alţi ”pasionaţi de revoluţie”, pe lângă ”perspicaţionişti” cum că ne ”manipulează stafia comunismului în România!”, dar şi pe lângă cei puşi pe caterincă gen ”să ne râdem cu Chuck Norris” etc., e clar că în Piaţa Universităţii e ceva Viu. Că unii au ieşit în stradă de foame, că mie mi-e ruşine peste măsură cu actuala conducere, că, după Gheorghe Zamfir, am ajuns ”poporul cel mai minţit şi mai jegos”... sunt variaţiuni cu coloratură personală pe aceeaşi suferinţă generală. Sunt forme de relief pe aceeaşi placă tectonică.

Cred că lumea s-a săturat de politicieni, că vrea ceva în care să poată crede. Cineva responsabil. Un simbol deasupra partidelor, intereselor mercantile, combinaţiilor şi vulgarităţilor de la hrube gen ”if you give it to me / I give it to you”. S-a săturat şi saturat de descurcăreţi întru parvenire, s-a săturat să le mai facă vreun joc, de şmecheri cu coate ascuţite, de marţafoi, de lipsa unui Dumnezeu.

D-le Remus Cernea, tânăr ”politician” (aşa se recomandă pe profil) de viitor, te-ai remarcat prin protestul împotriva ”îndoctrinării religioase” din şcoli. Păi, la vârsta asta, mai confundăm profesorul cu materia!? Matale nu ştii că religia ortodoxă nu e o doctrină, că dacă îţi vine bine să crezi că te tragi, de exemplu, din maimuţă, Biserica nu te atacă personal; după expresia părintelui Arsenie Papacioc Biserica poate duce un război doar de apărare!? Nu ai văzut acel tablou în care Domnul aşteaptă la usă şi uşa are clanţă doar pe interior!? Nu ştii că Biserica la români înseamnă în masa ei verde o tradiţie a rugăciunii în faţa Adevărului, Căii şi Vieţii?! Că e una din datele noastre identitare cele mai puternice. Ce facem cu cei care se îmbulzesc la moaşte? Luăm la cunoştinţă că situaţia e gravă, dar nu insinuăm că izvorul e sec.


Avem nevoie de Excelenţă!

Avem nevoie de un Domn!

Avem nevoie de un Rege respectat de clasa politică!

Jos Băsescu şi gaşca lui!

Furaţi de (cripto)comunişti, de la Stalin la Băsescu, trebuie să ne recuperăm Matca!

Monarhia reînvie România!


Vrem REFERENDUM NAŢIONAL PENTRU TRANSFORMAREA ROMÂNIEI IN REGAT - ROMÂNIA MONARHIE CONSTITUŢIONALĂ!

Un fost rege nu a putut fi primit în ţara lui, la un an de la evenimentele din '89, pe timpul lui Iliescu, de parcă ar fi avut cine-ştie-ce antecedente penale. Dupa 20 de ani a fost rândul CeluiCareBeaŞampanieCuRomâniiÎnPiaţă să-i pună regelui anatema (”dezvăluind” parcă acele antecedente penale, argumentându-i lui Iliescu). E evident că prezenţa regelui a fost percepută ca o ameninţare atât de activist cât şi de securist. Se ştie că Marele Cârmaci şi Savanta de renume mondial nu suportau cuvântul ”domn”. Un fir roşu leagă aceste antipatii regale.

Referendumul pomenit nu are în vedere atât persoana regelui, cât instituţia monarhică, singura variantă în care România a avut personalitate atât în planul extern cît şi în cel intern. O variantă care ni se potriveşte şi din punct de vedere al majorităţii religioase: triunghiul rege-Dumnezeu-popor nu poate fi înlocuit de nimic altceva şi numai un rege poate fi ”unsul” lui Dumnezeu. Pentru atei, şi nu numai, expun câteva din motivele logice principale care m-au condus la concluzia că, pe termen lung (prin veacuri), dar şi în veac, monarhia e cea mai buna formă de guvernare care ni se potriveşte:

suprapunerea familie-ţară) Un rege e un Domn reponsabil, altfel e înlocuit de familia sa (se pot găsi rude care să facă cinste familiei căutând eventual la a 7-a spiţă) - nu se poate sustrage după o ”lucrătură”. El are răspunderi pe termen nelimitat în faţa poporului şi a istoriei - dinastia e jurată regatului.

partide) Citez un fost coleg de Automatică şi Calculatoare: ”Un monarh nu are nevoie de grupuri de interese care să îl sprijine pentru următoarele alegeri. Nu are facturi de plătit de la ultimele alegeri. Nu are de ce să ţină partea unui partid. Treaba unui monarh e ca poporului să-i meargă bine. Deci el apară interesele ţării şi cam atât. E un mediator adevărat. Mi se pare o curată separare a puterilor în stat!” Aş spune pe scurt: un Rege nu mai are la ce să-şi facă socoteli pentru a parveni. În plus, e în folosul Regelui, să-i identifice pe cei capabili să facă bine ţării. Ţară care poate fi văzută ca barcă a dinastiei prin secole.

gene regale, educaţie) Odrasla domnească trebuie să treacă prin multe şcoli. Nu e deloc de capul ei. Ca adult va avea şi mai multe obligaţii, familia regală e profund preocupată să-i fie dus numele mai departe întru cinstită pomenire. Şi cred că putem vorbi de o genă regală care se cultivă prin secole. O Universitate!

modelul regal) General vorbind, acest model înseamnă responsabilitate cât cuprinde şi educaţie aleasă pe măsură. Nu oricine se poate comporta regal. Într-un asemenea tip uman cred că, în mare, lumea e dispusă să aibă încredere. Aceste calităţi se cer imperios pentru a schimba faţa unei ţări ca a noastră. Dar modelul regal în care credem nu e unul desuet, nu e numai artă pentru artă. Eficienţa acestui model uman poate fi văzută şi, de exemplu, în ce-l priveşte pe un patron. Patronul e un rege al firmei sale (sperăm astfel să vedem din ce în ce mai mulţi oameni distinşi printre patroni). El nu-şi permite să fure firma, să fie ineficient şi trebuie să fie un model pentru angajaţi. Ţara care nu e atceva decât firma regelui. Tradiţiile ”dospite cumsecade” (vorba lui Caragiale) de secole sunt şi ele încurajate de modelul regal. Modelul regal înseamnă cultivarea oficială a Excelenţei, a Integrităţii - aşa a putut fi numit Eminescu de către Petre Ţuţea ”sumă lirică de voievozi” (mă întreb dacă s-ar putea vorbi de ”sumă lirică de preşedinţi” - pe preşedinţii, de la Ceauşescu la Băsescu, îi leagă ura faţă de Excelenţă). Modelul regal are implicaţii profunde în toate domeniile, îl putem vedea ca o pe sabie (japoneză) îndelung cizelată. Dacă nu pentru a tăia, pentru a ne da un reper necesar.

charisma) Multă lume votează aiurea pentru că e influenţată major pe partea emo. În cazul monarhiei, acest efect se diminuează considerabil prin faptul că, oficial, charisma e alocată familiei regale, în timp ce guvernul trebuie să ştie că a fost votat să facă treabă ca echipă de specialişti. Astfel, miniştrii revin la semnificaţia lor originară (romană) de servitori calificaţi (ai poporului). Gata cu charisma lor - nu mă interesează tocurile lui Udrea, nici nu mă intersează să-i văd toaletele, numai să fie eficientă pe postul în care a fost numită - asta mă aştept de la un specialist (de la un ”priceput”). Podoabele, măreţia sunt la regi şi regine, la prinţi şi prinţese. Ei ne reprezintă şi asta nu se poate face oricum.

Astfel, am reînnoda cu firul de dinainte de ‘47. Am reveni la matcă. Nu trebuie să ne fie ruşine să avem personalitate, chiar dacă unii se vor ”mira”. Ne putem inspira şi de la monarhiile luminate din Est (chiar din Thailanda). Cu certitudine, avem suficientă experienţă (nefastă) pentru a găsi o formă de monarhie în care să ne regăsim cei mai mulţi dintre noi. Şaizeci de ani am fost cobaii altor sisteme.

Iar Piaţa Universităţii să rămână o instanţă, în ciuda infiltrării unor scandalagii (ca hobby sau meserie), gură-cască, marţafoi, caterincari sau alte varietăţi de ”oameni afectaţi”. Să nu uităm că fără Iniţiativa din Piaţă nu se întâmpla nimic. În absenţa liderilor de opinie, mari actori şi alte personalităţi (Doamne fereste! să avem alergie la ele - au vorbit interesant Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Gheorghe Zamfir). Dacă oamenii simpli încă mai au nerv după atâtea anestezii, trebuie să fim optimişti. ”SĂ FIM SOLIDARI CU CEI CE SUFERĂ!” zice un comunicat al Patriarhiei. Aş spune la persoana I: am o problemă personală atâta timp cât actuala conducere mai rămâne în post. Nu cred neapărat într-un salt spectaculos după plecarea actualei găşti, care probabil are membri şi în afara partidelor (acestei găşti îi urez să tragă cât mai mult rău după ea la lada de gunoi a istoriei), dar, dacă ne menţinem treji, nu se poate să nu vină şi vremuri mai bune (normale). Să nu uităm că mulţi au ieşit pentru a manifesta din DISPERARE. Politicienii trebuie să ştie că, dincolo de TV, de misiile şi emisiile la care sunt vedete, e o lume reală. Să ştie că protagonistul principal e bunul simţ al poporului, popor care nu e o masă ce poate fi prostită la nesfârşit fără consecinţe. Prin Educaţie şi Trăire se poate menţine / cultiva Piaţa Universităţii. E un Duh. Dacă ar fi o instituţie, un partid, imediat ar apare golanii de diverse feluri, nuanţe, tertipuri, colportări etc. Să ne rugăm activ pentru această Piaţă a Universităţii. Să credem în ea. Există.

Trebuie să remarc că Piaţa Universităţii e un ”nume” foarte interesant şi pentru o geografie culturală. Iar studenţii care ies în aceste zile acolo să protesteze merită un respect special, prin prisma faptului că sunt în sesiune.

Cred că restaurarea monarhiei ar avea implicaţii cu totul profunde şi pe termen lung. E Punctul în jurul căruia se Poate trăi ca Om.

Acum câteva zile scriam: ”Dacă opoziţia, vine cu un proiect inteligent, care să aibă în centru profesionişti patrioţi (eventual tehnocraţi) va câştiga detaşat. S-a confirmat a fi popular proiectul cu Johannis premier. Ce ar fi să mai vină în garnitură şi Andrei Marga la Învăţămant, Raed Arafat la Sănătate, Mircea Diaconu la Cultură şi aşa mai departe, fără cumetrii de caşcaval şi ţigănii a la OTV (”ţigănie” are aici o conotaţie adjectivală, nu dispreţuiesc alte rase mai mult decât dispreţuiesc obiceiul furluatului sau mercantilismul monstruos, gurismul - un farmec al României, sper că nu pierdut, e acela de ”sinteză specifică”; fără să fie ”moartea mea” un Fărâmiţă Lambru e mult mai interesant şi mai domn decât porcinul ”Guţă pe sistem turbo”)? S-ar produce o schimbare istorică. Trebuie găsită o soluţie de înlocuire a unui om care, în fond, împreună cu gaşca al cărei simbol e, au dovedit cu vârf şi îndesat incompetenţă. Cel mai mare merit al golanului & co ar fi să adune cât mai mult rău şi să dispară la lada de gunoi a istoriei”. În timp, am mai rafinat şi s-a închegat ceva: proiectul cel mare ar fi monarhia constituţională. Iniţial, am dat pe Facebook de cauza ”REFERENDUM NATIONAL PENTRU TRANSFORMAREA ROMANIEI IN REGAT - ROMANIA MONARHIE CONSTITUTIONALA”. Apoi mi-am amintit că deşi fusesem antimonarhic (propaganda ”iechităţii” lucrase şi la mine), anul trecut am ajuns la necesitatea regalităţii prin raţionamente logice, pornind de la nevoia unei autorităţi morale (arbitru) deasupra partidelor, nevoia de un fir de coeziune prin secole, de un Domn responsabil şi distins. Preşedinţii, s-a aratat, îşi pot permite să mizeze pe vulgaritate. Şi totuşi, chiar şi masele pot avea o idee înaltă depre distincţie, chiar cu o notă de familiaritate - putem aminti de discuţiile din poiana lui Iocan privitoare la pământul pe care i-l dă regele ”ăluia micu”, ca să nu luăm şi cazul extrem al ţiganilor care îşi construiesc palate ”gotice”.

Am învăţat după peste 20 de ani, că avem nevoie de Simboluri puternice, în jurul cărora să putem construi, să putem gândi mare. Avem nevoie să ştim că există distincţie, generozitate, dăruire pentru o cauză - patologia malignă (pentru popor) a lui Băsescu e că, a dovedit de-a lungul anilor, nu are decât o cauză: el însuşi (un cunoscut ziarist l-a numit ”marele masturbator”). Simbolul Regal poate schimba în profunzime multe în mentalitatea românilor. E soluţia care ne-a rămas şi care ne-a fost smulsă de Stalin pentru a ne face, vorbele unor personalităţi de la guvernare (chiar daca Baconski a fost demis... prea tardiv, nu cred că asta va avea un efect real asupra protestatarilor, întrucât el a emis din puţul gândirii guvernanţilor), ”mahala ineptă şi încolonată”, ”viermi”, ”ciumpalaci” (Boc ar trebui să-şi dea şi el demisia... toată lumea ştie că gaşca încearcă în zadar o reparaţie de imagine). Cred că restaurarea monarhiei ar însemna înfăptuirea revoluţiei. Re-evoluţie în sensul revenirii cu suflu şi cunoştinţe noi la matcă, în pas cu timpurile noastre, dar şi cu veacurile.

Cred că politicienii au proiectul serios la care să lucreze. De fapt îl au de peste 20 de ani... sper ca măcar acum să realizeze că pentru cei mai mulţi dintre noi (pentru democraţia românească) se impune din mai multe puncte de vedere - LOGIC, AL ISTORIEI, estetic, religios etc. - RESTAURAREA MONARHIEI.

Iar eu, în absenţa marilor noştri intelectuali care lucreaza la ICR la nuşcecasetă orală, îmi propun să fiu împăcat că am făcut tot ce am fost în stare pentru a semnala, din poziţie de cetăţean al acestei ţări, că suntem în apropierea unui moment care poate deveni Istoric. Sâmbătă am trimis cauza de pe Facebook însoţită de unul din acele mesaje standard în engleză anodine... mi-a părut rău că m-am grăbit. Ar fi păcat să pierdem o ocazie care s-ar putea să nu mai apară. Am încercat să scriu ”despre lucrurile cu adevărat importante, care mă liniştesc în mijlocul neliniştii şi mă neliniştesc în mijlocul liniştii”, ”nici aşa, nici altminteri”, şi cu varza şi cu capra (contrapunctez o citare afectivă din gândirea lui Andrei Pleşu), la (de fapt fără) fel de bine peste tot, sabia ascuţită a cugetului care taie în acelaşi timp şi în faţă şi în spate... aferim! sau ne hotărâm?!




P.S.

Sâmbăta trecută, conform ziarului ”Gândul”, ”lozincile scandate de participanţi nu au fost cu mult diferite faţă de cele folosite în ultimele zile de protest, la fel ca şi pancartele. Totuşi, mai mulţi protestatari decât de obicei au afişat sâmbătă pancarte cu mesaje monarhiste”. Iar cauza de pe Facebook a crescut peste noapte cu vreo 2000 de oameni. Lumea nu e chiar asa ”bătută in cap”, cum se aşteptau ”mai marii”.

Interesant şi mesajul Casei Regale din partea ”Regelui Mihai şi a Principesei Margareta” (mă bucur că Radu Duda a înţeles că rolul lui principal e acela de a ajuta restaurarea monarhiei).


P.P.S.

Sigur, textul ăsta e de rafinat, documentat (nu sunt de meserie analist...). Dar "minereul" cred că e bun şi varianta monarhiei merită dezbătută mai intens în societatea românească. Cred că e mult mai interesantă o discuţie despre necesitatea monarhiei in România, decât tonele de tocşouri răs-suflate. Trebuie să se poată găsi un Rege cumsecade... măcar de caută la a 7-a spiţă (de exemplu Neagu Djuvara îl pomenea pe prinţul Nicolae). Poate fi şi varianta cu abrogarea legii salice şi domnia Reginei. Bine, ar fi de muncă.