Ai-noştri-ca-brazii VS Lacrimi-şi-sfinţi

Să zic şi eu ceva în acest balamuc media... între noi fie vorba, declaraţia preşedintelui Antonescu: "Băsescu se dă ca nesimţitul cu sania, în timp ce oamenii mor", era mai eficientă dacă era spusă în timpul unei campanii de dezăpezire. Aşa, doar aruncând cu vorbe efervescente, riscă să îi fie întoarse. Mi-e să nu ajung să-mi fie lehamite să votez PNL-ul numai că e cel mai favorabil ideii de monarhie - parcă e cu mult prea mare ocolul. În calitatea, discernământul şi coerenţa oamenilor pe care îi cointeresează, dar, mai ales (că de la ei mai poţi avea pretenţia la ceva "mai logic"), în calitatea, discernământul şi coerenţa oamenilor care îl contestă, e "puterea" lui Băsescu & co. Am numit Băsescu & co. guvernul şi preşedinţia: o confirmă, dacă mai era cazul, mustrările aberante ale "distinsului" prim ministru către populaţie şi felicitările către organe... leneşa populaţie nici nu ştie codurile vremii... Parafrazându-l pe Petre Ţuţea, lirismul/sărăcia d-lui Băsescu e deocamdată suma noastră lirică, ca popor.

Când zic lirism am în vedere ceva total, de caracter, nu separ în oameni de acţiune, de ficţiune, de micţiune ş.a.m.d. Credibilitatea e primordială. Făţarnicii se pot înfrupta şi pot continua cu "platonisme", teorii, doctorate şi tratate, sau cu chestii simpatice, foarte pragmatice, uneori chiar cu un anume talent.  În mod firesc, credibilitatea anevoie şi-o pot recâştiga. Pur şi simplu, odată furluat, nu-ţi mai vine să-l crezi. Dar la noi se poate trece de la una la ailaltă după cum bate vântul - pentru că există suficient public care să-i aprecieze pe aceşti descurcăreţi. Pentru că, se pare, încă n-avem destui alţi "seducători" pe ecrane.

Nu ne place "politeţea demonstraţiei"... e prea "rece". Aşa se face că, e.g.,  Dinescu joacă încă din 89 rolul poetului revoluţionar dar şi chefliu (în cheia simbolică a "batalului umplut cu prepeliţe", izmeninidu-se că e "corijent la cele sfinte" şi că are "corajul" să "fluiere în biserică"), oricum sincer (chiar şi când o regretă pe Elena Udrea ca ministră); Pleşu a trecut prin toate combinaţiile politice şi îşi menţine statutul de, "nici aşa, nici altminteri", oracol... ca să pomenesc numai doi grei, pântecoşi nevoe mare. Ş-aşa se va tot învârti societatea în jurul lor până s-a închega ceva mai serios. Cel mai mare merit al lui Băsescu & co ar fi să aspire cât mai mulţi cu "înclinaţii", dar şi "revoluţionari" (acestora le-ar lua obiectul glojgăielii, teatrului ieftin din mass-media) şi să înteţească învârteala până la vertij - un comentariu interesant la o declaraţie idealistă a lui MRU într-o eminisiune de Iosif Sava era: "Capătă o funcţie în stat şi atunci te vei cunoaşte mai bine" - pentru ca apoi să îi ia cu dânsul ghem de la putere. Ghem over. Gândul ăsta e cel care m-a făcut să suport mai uşor realegerea lui Băsescu în 2009. Numai că, până la acest ipotetic "ghem over", mor oameni şi România e din ce în ce mai "drogată" şi, parcă, mai apatică. Totuşi trebuie să sperăm. Recenta Piaţă a Universităţii, cu toată amestecătura, eventual, regizarea ei, cu toată lipsa marilor "revoluţionari", actori, politicieni etc, Are ceva Viu. Cred că trebuie să ne facem curaj şi să ne canalizăm energia în jurul celor cărora le-a mai rămas ceva credibilitate. Cu atenţie, discernământ şi nuanţe. Să fim noi înşine credibili prin fapte - aici cred că e o miză corectă.

PS.
Şi ce-i şi mai trist e că, în vremurile astea, când unii mor îngheţaţi, C. Antonescu nici măcar nu regretă "calumea" promiscuitatea la care fost animator în acel "show păcătos". Ponta mi-a fost şobolănos-dizgraţios de când îl ştiu - nu m-am mirat de discursul lui "de excepţie" către "noua" putere. Politica dâmboviţeană să nu-şi dea aere, să nu se lamenteze, să lase balastul şi alte probleme "importante" şi să caute soluţii pentru monarhie: singura variantă onorabilă care a mai rămas. Sunt 30000 de oameni care au intrat în cauza facebook "REFERENDUM NATIONAL PT. TRANSFORMAREA ROMANIEI IN REGAT - ROMANIA MONARHIE CONSTITUTIONALA". Mai mult decât toate grupurile opoziţiei la un loc. Lumea românească, o arată şi unele evenimente din Piaţa Universităţii, nu e chiar atât de bătută în cap, de anesteziată. Să nu ne pierdem în mocirlă. Avem şi un tânăr prinţ: Nicolae. Îi găsesc imediat, peste tot, chiar şi pe blogurile unor tineri promonarhişti, pe "cinstiţii" Ion Iliescu, Elena Udrea ş.a. - tot un fel de buci deghizate (ideologice sau la înaintare... la fel de jenibile) - dar pe "băiatul ăsta" mai greu.
Văcsită trabă!