Succesul tragic...

cam aşa aş defini filozofia cea mai populară a zilelor noastre. Cei mai mulţi sau, în orice caz, cei mai gălăgioşi oameni trăiesc pentru a avea succes. Nu ai succes, eşti un învins. Succes tragic, din moment ce devine o ghilotină cu public, mass-media şi alte mase veşnic înfometate de asemenea mese. Tragic pentru că este o închidere. Şi tragic pentru că nu aparţine unui erou "tragic"... această abordare (creştină) fiind către polul nelimitat, valorificând suferinţa, chiar cu preţul de "a umbla cu capul spart" (fii atent!). O diferenţă de libertate similară celei între un rânjet "chitit" şi un zâmbet (nelimitat, deşi formal poate fi ! abia perceptibil). Da, că, în general, masele se supără dacă le trezeşti. Asta nu trebuie să ne taie speranţa, credinţa, abnegaţia sau relaxarea ci să le nuanţeze, întărească, să ne inspire la o eficienţă: faci ce poţi în condiţiile date. Nu poţi urî masele, nici măcar răspunzându-le cu aceeaşi monedă. Ar însemna să iei prea în serios acest termen abstract: mase. Şi să ratezi esenţa: persoana.

de Tudor Muşatescu

Domniei-sale domnului
preşedinte al Tribunalului M.


DOMNULE PREŞEDINTE,


Subsemnatul V. Gh. Pelinescu, secretar al primăriei din comuna Lăicăi, plasa Râuşor, jud. Muscel, cu onoare vă rog să binevoiţi a intenta acţiune de divorţ în privinţa soţiei mele legitime Elisaveta V. Pelinescu (născuta de familie Elisaveta V. Căcăuga) pentru motivele determinante pe care le voi transmite mai jos şi anume, părăsirea de domiciliu a casei, care ea, neînţelegând firul vieţii mele de om cult, m-a părăsit lăsându-mă într-o situaţie neutră, cât şi foarte incomensurabilă pentru situaţia de care dispun în comună ca funcţionar superior şi om de lege, fiind bugetar de carieră iar nu numit prin mijloace de politică.
Într-adevăr, după cum pot dovedi şi cu martorii oculari cu care mă găseam împreună când am constatat faptul că fugise de acasa şi anume: nea Costică – că fiind beat şi din altă comună, nu mai ştia şi mai cum îl cheamă, întrucât ne-am cunoscut la han, Ion Trandafir, lăutar şi rom, Ion Nercea, cobzar şi rom şi V. Pantilică, ţambalagist şi rom - toţi tigani şi artişti din această comună – alatăieri, duminică, pe la orele unsprezece seara, întorcându-mă acasă cam cu chef şi dorind a intra în posesiunea soţiei mele, am intrat în casă, împreună cu martorii care cânta şi unde, spre marea mea concurenţă, am găsit pe soţia mea eminamente descinsă de fotă şi beată de rachiu de drojdie, în stare de adulter cu numitul Matei Birică, derbedeu din această cumună. Exprimându-mi dorinţa să-i omor, am fost dezarmat de către martorii cu care venisem, luându-mi toporul din mână, după care am fost maltrataţi prin bătaie de către numitul Matei Birică, iar martorii daţi afară prin picioare în instrumente şi în alte părţi ale corpului, în timp ce soţia mea juca în cămaşă, adresându-ne cuvinte murdare şi arătându-ne corpul delict. Faţă de această faptă, am pornit imediat cu martorii după mine spre a cere ajutor în sat, drept care întorcându-ne după un sfert de ceas, sau cât o fi trecut, împreuna cu toţi locuitorii ce-i strigasem cerând ajutor, nu am mai găsit pe nimeni acasa, cei doi dispărând în negura timpurilor, cu brişca ce-o-nhămase la iapă, înca de la ora 9 seara, după cum am aflat ulterior şi mai pe urmă...
În aceasta situaţiune climaterică care este foarte de ultragiu pentru mine, vă rog să binevoiţi d-le preşedinte a intenta acţiunea de divorţ pe motivele ce le-am exclamat mai sus.
Ca încheiere, adaog că nu se poate o femeie ca eu să fiu de râsul ei, căci toţi bărbaţii ne-am pierde prestigiul nostru de soţi, ca gen, număr şi persoană. Cer şi cheltuieli de judecată cum şi plata instrumentelor ce au fost sparte, căci martorii nu mai are cu ce să cânte.
Primiţi vă rog asigurarea deosebitului meu respect,


V. Gh. Pelinescu